Un blog

studentul de la snspa

2009-06-13T13:45:00.000-07:00

poate ca studentul de la snspa nu e prea inteligent, prea cult sau prea destept. poate ca nu invata lucruri folositoare in facultate si este dispretuit de alti colegi de la universitati mai bune. poate ca o arde prea mult in ceanarii si incearca prea tare sa citeasca omagiu, care de fapt nu il intereseaza, ca oamenii aia nu prea vorbesc despre retele sociale. poate ca toate conferintele la care se duce sunt cu adevarat inutile, iar taxele pentru diferitele scoli cool de publicitate i ar folosi mai bine schimbandu-si rama aia neagra si gay de la ochelari. poate ca folderul cu favuri in care are toate site uri care dau bine si il ajuta sa urmareasca viata sociala a orasului ar trebui inlocuita cu ceva mai mult: ghidul pentru "cum ma angajez cand nu stiu sa fac mai nimic, vreau multi bani si sunt un figurant. hei, dar imi investesc tot maruntu din pusculita intr-un nou obiectiv pt canonul meu, care o sa ma ajute sa fac multe poze frumoase in parc la fete si flori."
poate ca studentul snspa constientizeaza limitarile bucurestiului si viseaza la un master in afara sau la un schimb erasmus. pentru ca nimic nu e mai minunat decat sa te specializezi in nimic 3 ani in propria ta tara, ca apoi sa urmezi alte cursuri la fel de inutile intr-o tara europeana, pentru a capata prestanta, pe 4000 de euro pe semestru.
si poate ca studentul snspa, la fel ca studentul de la litere, stiinte politice, sociologie, pedagogie, asistenta sociala, birotica, administratia afacerilor sau spiru haret, chiar nu are nici o vina pentru alegerea sa de la terminarea liceului, cand ai doar 18 ani si nu vrei decat sa pleci de la tine din hruba, sa nu mai imparti prispa cu tanti marioara, venita in vizita la bunica ta paralizata de la sold in jos si sa vezi si tu cum e in capitala, de au cluburi si margherite si sa bei pana te tavalesti in noroi cu un instalator de 35 de ani numit gicu care ti a cumparat margherita, ca dupa aia sa ajungi acasa fara sa ti iei bataie de la tactu pentru ca nu ai o directie clara in viata.
poate ca studentul snspa se va multumi vreo 5 ani dupa terminarea facultatii cu jobul din multinationala la care si a aratat sanii directorului general la interviu, apoi si i-a frecat de geamul bibliotecii, rasucindu-si sfarcuri pana la sange, just for the fun of the top-level. dar cu siguranta studentul snspa are o calitate: pune diacritice ca nimeni altul.

8118

2009-04-15T06:00:00.000-07:00

a vrea sa faci ceva si a lupta cu masinaria care iti permite asta. dupa 6 ore de admirat fiecare particica dintr-un monitor de 37 diametru nu mai putem vorbi de facilitari, avantaje, beneficii ale tehnicii. incerci sa nu mai mananci litere, sa scrii "sau"" in loc de "si" cand trebuie sa scrii "sau", sa nu mai confunzi f cu s, sa iti aduci aminte ca exista punct.
ziua ta intre 4 pereti si un birou foarte mare. esti incercuit. cauti o gaura prin care sa iesi. te duci la bancomat, de acolo te vari pe o straduta pe care n-ai mai calcat niciodata. te plimbi prin soare. n-ai ochelari, iar geaca de schi care se dovedise potrivita la 8 dimineata iti aluneca de pe maini si se depoziteaza pe antebrat. cumperi 3 legaturi de ridichi, desi stii ca sunt iuti. trebuie sa te intorci cu ceva, doar ai iesit in explorare. ieri s-a dus fara sa-ti dai seama, dar ti-a lasat oboseala, o stare continua de foame, durere de spate.
stai la bucatarie, in picioare, cu apa curgand la maxim. cureti fiecare ridiche, ii tai radacinile, o speli, o faci frumoasa. o gusti si e iute. spui tuturor ca ridichile tale sunt iuti, ca o scuza pentru ca ai lipsit atat de mult. ar trebui sa fii multumit, odihnit, la temperatura camerei. tocmai ai luat o pauza.

Odettee spune

2008-09-25T07:01:00.001-07:00

Bun, in cazul in care nu mai suna telefonul, pot sa mi dau pe repeat melodia “down on my knees” si sa mi vad de scris. Beau un lichid foarte colorat si scarbos, numit Multivitamine Ozone. Are gust de fructe de padure in teorie, practic mai bine nu mai decriu, nu vreau sa fiu vulgara din nou. O sa mi dea multa energia si o sa ma scoata din morti, asa mi s-a spus de 2 persoane. Nu ca m as fi bagat in cine stie ce morti recent. Incerc sa mi elimin frustrarile prin sport. De fapt, cred ca pentru asta s a pastrat dorinta de efort fizic, dupa ce nu am mai fost nevoiti sa alergam dupa gazele si tigrii fiorosi. Ma intreb cat sufereau femeile pesterii dupa barbatii mancati de animale salbatice. Acum moartea e dominata de asa o mare mirare, cum arata o scena in care haita de gagii imblaniti se intorcea injumatatita? Se plangea? Se tineau priveghiuri? Cat de antrenat era creierul uman pentru suferinta si pierderi? Mai mult ca acum, cu siguranta. Ma simt un pic ca un redactor de la Discovery Channel, incercand sa analizez oamenii aia, privindu I ca pe niste animale urate. Spre deosebire de mine el are si informatiile necesare sa raspunda.
Dupa cum spuneam, da, m am ars tare, insa nu ma mai doare. Azi noapte am putut sa dorm fara sa simt ca patura e Hanibbal, prinde viata si ma jupoaie. In schimb am avut tot felul de visulete extrem de confuze si oarecum violente, despre camere obscure si cladiri parasite. Probabil rezultatul zilei de ieri cand m am plimbat cu liftul vreo 20 de minute prin aripa calarasi de la Unirii si am descoperit niste magazinase aproape ireale. La un moment dat, m a zguduit rau de tot un vis tampit. Parca eram toata legata cu cabluri, stand undeva in ploaie, langa cladirea unde avea loc o intrunire literara( sau ceva pe acolo). Ma sprijineam de un stalp de electricitate si ma zbateam frenetic sa ma eliberez, mai ales la picioare. M am trezit intr un final, scarpinandu ma ca turbata pe tot corpul. Parca umblau furnici pe mine, furnici mari si groase, bine prinse. M am ridicat, m am dus la baie, am aprins lumina si am vazut ca eram toata plina de bube. Aveam vreo 4 pe picioare, doua din ele erau uriase si umflate, cateva pe maini. M am speriat rau de tot si m am scarbit instantaneu. M am intors, m am invelit si mi am comandat sa nu ma mai scarpin deloc. Mi era si frica sa adorm, ca sa nu reiau cosmarul. Imi pierise si cheful pentru intalnirea literara a ciudatilor. Am mai stat cateva minute si atunci l am auzit de nenorocitul care imi facuse toate problemele. Un tantar ordinar, care bazaia entuziasmat pe langa urechea mea dreapta, singura ramasa dezvelita. Scarba aia mica si inaripata mugea de sangele meu cu gust de ulei de masline si de migdale presate la rece(lotiunea cu care m am dat inainte sa ma culc). Plesnea de sanatate in micul univers al garsonierea mele in timp ce eu ma luptau cu cabluri imaginare. Life s a bitch.

Treinspot

2008-09-25T06:50:00.002-07:00

- E cea mai groasa carte pe care am vazut o in toata viata mea.
Mi am ridicat cu greu ochii de la pagina 142 si l am privit descurajator. Statea cocosat in fata mea, in picioare. Aducea un pic cu Frankenstein, fruntea inalta si foarte plata parea ca nu se termina decat mult sub ochii mici, lasati in jos. Stateau suspendati, cu greu, de niste cearcane mai adanci ca ale mele.
- Si…la mare..singurica? Mai auzisem replica asta de la un baietas de 15 ani care vindea intr o alimentara cu cateva luni in urma, asa ca am repetat mecanic acelasi raspuns de atunci.
- Da, nu prea am prieteni de felul meu. Am zambit. Replica iesise instant, ca de obicei, usor timid, insa tonul nu lasa loc la interpretari. Nu aveam nici un chef sa vorbesc cu el. Din spatele geamului, prietenii lui chicoteau in timp ce ne faceau poze. Ma crispa. Totusi, nu mi am pus castile in urechi, nu vroiam sa l jignesc, mai ales ca nu daduse la suprafata nici un semn din badaranimea care parea sa l caracterizeze.
M am ridicat de pe izoprenul intins pe holul trenului, ultimul lucru pe care il doream era cad si sa i umplu grupuletul de entuziasm. Am inceput sa bolborosesc ceva catre tipa din dreapta mea, cautand in conversatia ei o scapare, i am oferit grisine, miscandu ma greoi. Mi-a servit o grimasa tampa, moment in care trei din tipii de langa baie au navalit prin usa care ii despartea in hol si si au bagat mana in punga, vociferand ca si lor le e foame. I am lasat sa ia, chiar i am incurajat, desi imi inchipuiam ca nu fac decat sa mi i pun pe toti in cap. Efectul a fost insa invers, s au rusinat, au plecat inapoi la compartimentul lor, oferindu mi la sfarsit un cd de despartire.
M am asezat la loc pe izopren si am inceput sa privesc cerul , mi am mutat apoi interesul asupra raperului din stanga mea. Stiam ca e raper fiindca imi spusese cand l am intrebat ce facuse in vama si daca fusese la Folk You, unde fusesem si eu. A zambit larg, incantat ca ii adresasem o intrebare, insa era total nelamurit despre ce inseamna” Folk You” si ce putea el sa faca acolo. Mi a spus ca mersese la niste prieteni pentru bere si iarba, si nu in ultimul rand, “sa dea din cap”. Ceea ce facuse tot drumul. Ca si mine, nu fusese prea deranjat ca nu avea loc jos, impartisem cateva ore bune mai putin de 3 metrii patrati din culoarul trenului Rapid Mangalia –Bucuresti . Eu citisem si ascultasem muzica de mare, in timp ce el fredonase ceva incet, daduse din cap si bause o bere. Ceva ne deosebea: el nu avea bilet si risca sa fie dat jos la prima statie. Daca clocotea in sinea lui, nu dadea la suprafata nimic, in afara de o atitudine umila si adanca multumire ca il lasasera o vreme sa si tina rucsacul intr un compartiment. Nu era exact genu meu de tip. Parea bland, linistit, cald si foarte timid. Prietenul caruia ii lasai pisica in grija cand plecai in concediu, cel care te ducea in spate pana la cort cand nu mai puteai sa misti. Ultimul de la care te asteptai sa ridice pumnul la bataie, tipul tacut si zambitor care se mielusea de tot dupa primele cateva beri. Totusi era diferit de tot ce vazusem in ultimul timp. Avea o fizionomie de pocait. Ochii deschisi la culoare, tenul alb, buzele frumoase, pe care si le deschidea putin pentru o melodie oarecare, nasul proeminent si gatul care se misca intr una in timp ce fredona. S a dus la bufet sa si ia o bere si atunci toate ipotezele mele religioase s au destramat. Avea un fel extraordinar de a bea berea. Nu vazusem niciodata un tip cu atat stil in a tine un pet, a l duce la gura si a sorbi din el, apoi a l lasa in jos usor. Gratie e cuvantul ce mi a venit usor in minte, insa nu se potrivea in totalitate contextului. Parea mai degraba grija unui om beat de a nu calca peste linia alba pe care era pus sa mearga sau seninatatea unui guru. Judecand dupa locul de unde venea, inclinam catre prima varianta. Eram vrajita, orele de somn neglijate ma prostisera indeajuns sa ma holbez la el fara jena, sa ma plimb peste mainile lui, sa i studiez mesajul de pe tricou pana cand liniile nu mai aveau sens. Nu ma atragea fizic aproape deloc, vroiam sa fac o lista a particularitatilor sale. Lua ultima gura de bere si apoi isi sprijini buzele de bratul cu care se tinea de bara de la tren. Si le linse in timp ce inchidea ochii foarte mici si puternici. I am inchis si eu si m am odihnit un pic alaturi de el. Incercam sa mi imaginez gustul berii, sa i intru in creierul sedat de hasis, sa descopar ce forte il mai tineau in picioare. I am propus sa i dau o punga unde sa si puna sticlele si ambalajele de la mancare; m a refuzat politicos. Nu parea sa aiba nevoie de ceva. In afara de tigari, isi era autosuficient. Ma intrebam ce crede despre mine, despre toate intrebarile pe care I le pusesem. Observase ca eram prietenoasa cu toata lumea din tren si nu o lua personal. Poate asa i ar fi disparut din timiditate. Nu ii facusem planuri, nu ma interesa sa agat in tren, mi se parea mai facil ca un numar notat pe tejgheaua unui bar la 3 dimineata. Era sub mine.
Mi am reluat cea mai groasa carte pe care multi o vazusera in acel tren si am asteptat peronul garii, in timp ce rezervam pauza lungi gandindu ma aiurea.

Fraier

2008-09-25T06:35:00.000-07:00

Asculta mi tocurile in timp ce calc peste prag. Priveste mi parul lucios si curat in timp ce se leagana peste umerii goi, bluza rosie aruncata lejer pe un umar, pantalonii lungi negrii eleganti cum se misca in directie opusa de tine. Priveste mi bine spatele si intorce-ti capu usor spre stanga. Uita te in oglinda de acolo si citeste-ti pe frunte un cuvant scris mare si citet.

Se presupunea ca erai

2008-09-11T23:03:00.000-07:00

Am pierdut degeaba ultimul metrou spre casa.

Intotdeauna m am intrebat ce se intampla cu oamenii care, desi par ca asteapta metroul o data cu tine, nu il iau cand ajunge in statie. Ii recunosti usor doar daca esti cunoscator. De obicei stau jos, cu toate bagajele adunate in poala, cu privirea in gol sau citind o carte. Sunt mai putin grabiti ca ceilalti, nu dau roata peronului si nu au nici o urma de nerabdare pe fata. Nu judeca sistemul, nu calculeaza intarzierile. Noi plecam, ne inghesuim in trenurile subtiri, pandind un loc liber, privim prin usile care se inchid pe cei ce raman afara.

Te am asteptat 20 de minute pe peron. Dupa ce m am asezat, m ai sunat si mi ai spus ca o sa vii dupa mine. M am uitat pe ceasul de la metrou. Ultimul trecuse cu 4 minute inainte. Mi am scos cartea si am inceput sa ma prefac ca citesc in timp ce simteam curentul venirii metroului din sens opus. Chiar daca imi spusesei ca o sa apari, nu aveam nici cea mai mica siguranta ca o sa faci. In dreapta mea vedeam oamenii coborand pe scari spre peron. Se zareau si scarile din stanga, dar erau mult prea departe si oricum stiam ca daca e sa apari, o sa o faci prin partea opusa. Asa ca din minut in minut trageam cu ochiul catre multimea care se grabea intruna, intai le vedeam adidasii, apoi pantalonii, locul unde era cureaua ca apoi sa mi se confime ca nu esti tu in nici unul din ei. Nu stiu cati oameni am urmarit, de cati ori mi am intors brusc privirea inainte cand vreo pereche de adidasi semana de departe cu ce purtai tu de obicei. Din memorie, cred ca de vreo 15 ori pe minut. Ma lasau rece pantofii de dama, incalciti si ieftini, sau slapii barbatesti luati de prin Obor. La un moment dat, am vazut o pereche de picioare plutind pur si simplu deasupra scarilor, prea repezite sa nu mi dea speranta ca esti tu. Mi am reluat cititul in carte, asteptand cu rasuflarea intretaiata sa apari langa mine, sa ma atingi cumva si sa ma intrebi ce m a mai apucat si de data asta. Am stat asa cateva secunde, insa tensiunea era prea mare sa nu risc macar o privirea intamplatoare spre locul unde se presupuneai ca erai. Nimic imprejur. Cativa oameni obisnuiti, in durerea lor, isi plescaiau picioarele de colo-colo. Am simtit o oboseala ingrozitoare. Am impachetat cartea la loc, m am ridicat si am inceput sa astept urmatorul metrou .

Ce bine ca n am masina

2008-08-25T06:19:00.000-07:00

Autobuzul 66, intre Gradina Cismigiu si Universitate.

Bruneta la telefon:
Oh, hi hello. Rasete indelungi de complezenta.
How are you?
Aaa. No, I m Romania. I did not leave.
I fly to Varna today.
Aaa. No, I have not time to do this.
Yes, we meet when I arrive.
I take taxi or someone come and take me( semnul intrebarii? )
Yes…
No, I take taxi or someone come and take me.
Take me. Yes…
To take me from the airport when I arrive. The bag too.
Ok.
Ok.
Ok.
Yes I’m happy I come.
See you later. I go to the airport right now by bus.
Rasete prelungi.
Ok, see you later.
Bye bye. Bye bye.
Un mos langa ea: Fata draga, te ai scrantit.

Incepem

2008-08-21T07:03:00.000-07:00

Pentru ca totul sa se lege corect exista timpul. Iti pui adidasii, iti mai tragi un pulover pe tine si incerci sa te legi de ceva. Cauti in tine, cauti in afara ta, uneori ajungi sa ti negi propriile indoieli si sa te temi de ziua cand nu ti va mai pasa. Incerci sa aplici regulile prestabilite ca sa te simti parte a ceva cu care nu ai de fapt nici o legatura. Intelegi repede ca nu merge asa. Regulile au fost facute de altii si bunul simt e subiectiv. Iti rozi o unghie mica si ti mai torni o cana de cafea. Ai o problema de rezolvat, esti intr o incurcatura, dar parca stii mai multe decat altii. Prinzi franturi de conversatie si vezi greselile din jur, zambesti cand intalnesti un om ce cauta o data cu tine.
Ti e frica. Nu de oameni, nu de lupi, ci de propria ta minte. Uneori te dezamagesti cand te auzi vorbind, vocea iti suna aiurea, cuvintele nu-ti apartin, esti politicos,dar suni fals. Uneori te gandesti ca nu te placi cine stie ce, desi nu esti ca oricare. Din rezonabila, viata ti a devenit insuficienta. Iti place jocul de-a soarecele si pisica, te epuizeaza luciditatea cu care ii vezi pe ceilalti. N-ai nici un punct de reper, asta e problema. Ti ai trasat, sau mai bine ti s au trasat limitele binelui si al raului, insa si ele se modifica de la zi la alta. Te gandesti la ele in functie de cat rau a facut prostia ta in trecut . Faptele au fost necesare, procesul la care te ai supus pentru a trece mai departe, induiosator de educativ.
Nu vrei sa castigi nimic, vrei doar sa afli mai multe despre ce te-a adus aici. Vrei sa afli daca pana la urma esti singur in treaba asta sau iti trebuie un insotitor. Cand vine vorba de el, de celalalt, parca frustrarea si confuzia sunt singurele lucruri care iti dicteaza comportamentul. In noptile de betie, ti se pune pata. Cand esti treaz, lucid si foarte rational, ti se pune pata. Cand esti singur, ti se pune pata. Cand ai déjà un suflet in grija, ti se pune pata. Alegi o sintagma gresita si simpla pentru a inlocui cuvinte grele ca iubire, chimie, fiziologie. Ti se pune pata fiindca pata este singura pe care o mai poti folosi ca sa iti marchezi pe creier ca esti in cautarea unui loc. Un loc in care nu mai bate vantul, nu se schimba anotimpurile si stii exact ce ti trebuie. Sau mai bine zis, primesti ceea ce iti doresti, fara sa iti dai seama macar. Constientizarea strica totul si putinele lucruri de care nu te indoiesti sunt cele pe care nu le ai invatat niciodata.

De paste

2008-04-27T13:01:00.001-07:00

Azi m-am uitat la circ. Nu la spectacolul ordinar pe care il vezi din cand in cand, ci genul care miza pe magie, nu umor, pe clovni tragici, nu mascarici cu nasul rosu.
Treaba cu adevarat interesanta era insa o contorsionista chinezoiaca. A inceput prin a-si pune fundul pe cap, apoi a stat doar intr-o mana, apoi s-a rasucit dintr-o bucata stand in pod. M-am trezit intrebandu-ma daca nu cumva isi folosea abilitatile si in timpul sexului si cum ar fi sa ai la dispozitie o femeie pe care poti oricand sa o impachetezi si sa o bagi intr-un raft. Un fel de papusa gonflabila sau, si mai bine, o canapea gonflabila.

Stiati ca...

2008-04-26T11:16:00.000-07:00

Sansele ca o persoana depresiva sa se sinucida sunt mai mici decat cele ca ea sa fie omorata de o persoana apropiata deranjata de atitudinea ei posaca?

Odette si pielea

2008-02-10T15:31:00.000-08:00

Iuli despre Odettee:

Dimineata cred ca lumea s-a sfarsit din nou, ma uit in jos, ma ating pe piele, o simt ca acolo si totusi oasele se fac simtite sub ochimi incetosati, ma spal si inca vad cu sangerez , imi beau cafeaua linistit si anesteziat de somnul inutil , nocturn pe alocuri, si inca imi vad muschii cum se incordeaza, striatii, netezi si ligament albinoase; ma ridic din pat si ea imi canta si imi sufla in ureche, ma gandil, rad, imi vine sa lacrimez de la cascatul infantil pe care il arunc ca pe o gangureala, ii zambesc si-i zic o prostie oarecare, e dimineata si-i zic ca o urasc, ma sacaie; a trecut o ora si m am enervat cumplit, si rad isteric, nu o mai vreau- Odettee e goala, are piele, o vad , la mine insa nimic, ma ating si parca is vascos tot, is murdar, ma sterg , ma spal , ma usuc, nu e acolo
Iuli: ea e pielea mea si o iubesc.