Odettee spune

Bun, in cazul in care nu mai suna telefonul, pot sa mi dau pe repeat melodia “down on my knees” si sa mi vad de scris. Beau un lichid foarte colorat si scarbos, numit Multivitamine Ozone. Are gust de fructe de padure in teorie, practic mai bine nu mai decriu, nu vreau sa fiu vulgara din nou. O sa mi dea multa energia si o sa ma scoata din morti, asa mi s-a spus de 2 persoane. Nu ca m as fi bagat in cine stie ce morti recent. Incerc sa mi elimin frustrarile prin sport. De fapt, cred ca pentru asta s a pastrat dorinta de efort fizic, dupa ce nu am mai fost nevoiti sa alergam dupa gazele si tigrii fiorosi. Ma intreb cat sufereau femeile pesterii dupa barbatii mancati de animale salbatice. Acum moartea e dominata de asa o mare mirare, cum arata o scena in care haita de gagii imblaniti se intorcea injumatatita? Se plangea? Se tineau priveghiuri? Cat de antrenat era creierul uman pentru suferinta si pierderi? Mai mult ca acum, cu siguranta. Ma simt un pic ca un redactor de la Discovery Channel, incercand sa analizez oamenii aia, privindu I ca pe niste animale urate. Spre deosebire de mine el are si informatiile necesare sa raspunda.
Dupa cum spuneam, da, m am ars tare, insa nu ma mai doare. Azi noapte am putut sa dorm fara sa simt ca patura e Hanibbal, prinde viata si ma jupoaie. In schimb am avut tot felul de visulete extrem de confuze si oarecum violente, despre camere obscure si cladiri parasite. Probabil rezultatul zilei de ieri cand m am plimbat cu liftul vreo 20 de minute prin aripa calarasi de la Unirii si am descoperit niste magazinase aproape ireale. La un moment dat, m a zguduit rau de tot un vis tampit. Parca eram toata legata cu cabluri, stand undeva in ploaie, langa cladirea unde avea loc o intrunire literara( sau ceva pe acolo). Ma sprijineam de un stalp de electricitate si ma zbateam frenetic sa ma eliberez, mai ales la picioare. M am trezit intr un final, scarpinandu ma ca turbata pe tot corpul. Parca umblau furnici pe mine, furnici mari si groase, bine prinse. M am ridicat, m am dus la baie, am aprins lumina si am vazut ca eram toata plina de bube. Aveam vreo 4 pe picioare, doua din ele erau uriase si umflate, cateva pe maini. M am speriat rau de tot si m am scarbit instantaneu. M am intors, m am invelit si mi am comandat sa nu ma mai scarpin deloc. Mi era si frica sa adorm, ca sa nu reiau cosmarul. Imi pierise si cheful pentru intalnirea literara a ciudatilor. Am mai stat cateva minute si atunci l am auzit de nenorocitul care imi facuse toate problemele. Un tantar ordinar, care bazaia entuziasmat pe langa urechea mea dreapta, singura ramasa dezvelita. Scarba aia mica si inaripata mugea de sangele meu cu gust de ulei de masline si de migdale presate la rece(lotiunea cu care m am dat inainte sa ma culc). Plesnea de sanatate in micul univers al garsonierea mele in timp ce eu ma luptau cu cabluri imaginare. Life s a bitch.